White Willow

Tabelul de corespondenţă produs-afecţiuni

Prezentarea în detaliu a produsului

Salcia albă (Salix alba) poate fi întâlnită în toate locurile umede şi răcoroase. Denumită şi salcie plângătoare, coaja ei este folosită din cele mai vechi timpuri in medicina populară. E foarte cunoscută prin efectul de calmare a durerilor, scădere a febrei, întăritor, purificare a sângelui; infuzia se bea pentru combaterea hemoragiilor interne, colitelor, reumatismului, etc.

Este folosită şi în ameliorarea afecţiunilor de ficat, rinichi şi inimă. Este recomandată bărbaţilor de peste 50 de ani, deoarece preîntâmpină infarctul. E cunoscută şi pentru ameliorarea degerăturilor şi tratarea hemoroizilor.

Medicii chinezi folosesc de mii de ani Salix Alba ca şi calmant, însă în Occident aceste calităţi au fost descoperite mult mai târziu. În secolul I, grecul Dioscorides a fost primul european care a recunoscut efectele benefice ale salciei, iar un secol mai târziu, medicul roman Galenus a studiat la rândul său proprietăţile terapeutice ale acestei plante.

Ştiinţa modernă recunoaşte, de asemenea, şi proprietăţile astringente ale salciei. Coaja salciei conţine din abundenţă salicin, salicortin şi alte glicozide, răşini, oxalaţi si enzime. Putem să o denumim aspirina naturală, deoarece salicinul natural existent printre constituenţii plantei se transformă în organism în acid salicilic care nu are aproape nici un efect secundar. Când spunem "aproape" ne referim la faptul că se ştie că aspirina, luată în doze mari, irită mucoasele digestive (cauzează stări de vomă, diaree, hemoragii, ulcere gastrice, reacţii alergice), poate provoca, de asemenea, zgomote în urechi, surzire şi chiar paralizie a căilor respiratorii (Lombardino, 1985).

Cercetările au demonstrat că substanţele antiinflamatorii nesteroidiene, de tipul aspirinei, diminuează activitatea unor prostaglandine (PG). Întrucât prostaglandinele au un rol cheie în funcţionarea normală a sistemului imunitar, salicilatul din coaja salciei albe acţionează în mod selectiv. Pentru a ajunge în ficat în vederea transformării sale în acid salicilic, acesta blochează secvenţial şi doar într-o foarte mică măsură prostaglandinele din pereţii stomacului şi ai intestinului, efectele secundare asupra acestor organe fiind astfel minime. Traversând gradual stomacul şi intestinul, salicilatul ajunge în cele din urmă în ficat, unde va fi transformat în acid salicilic, stadiu de la care va începe să îşii exercite toate efectele terapeutice benefice.

Atentie! A se respecta doza recomandată, deoarece excesele (20-25 de capsule maxim pe zi) cauzeaza probleme digestive.

Un flacon de White Willow are 100 de capsule. O capsulă conţine: